Situat în lunca pârâului Visa, la sud de satul Haşag, acest monument al naturii reprezintă un fenomen geologic şi geomorfologic de mare interes ştiinţific dar şi cu valoare peisagistică şi turistică, mai ales prin relieful pseudovulcanic remodelat în timp.

Prezenţa vulcanilor noroioşi în această zonă explică structura geologică şi existenţa masivului de sare din adânc care este prezentă pe o mare suprafaţă a Transilvaniei. Această cută numită diapiră prezintă pe margini rupturi de strate. Sunt căile care permit eliminarea gazelor naturale la suprafaţa solului. Pe parcursul lor gazele naturale antrenează cantităţi variabile de apă sărată care înmoaie marnele panonice şi le transformă într-un mâl foarte fin.

Noroiul acesta fin ejectat formează la suprafaţa solului conuri cu aliură vulcanică, cu mici cratere. Unele sunt active ("bolborosesc"), altele, ale căror căi de evacuare a gazelor s-au obturat în timp au devenit fosile. Un alt masiv diapiric a fost detectat în nordul localităţii Haşag.

Efect al presiunilor exercitate de cele două masive diapire (de la sud şi cel de la nord de Haşag) straturile panonice din adânc au fost dislocate şi înclinate în toate direcţiile. Toate aceste curiozităţi şi manifestări ale naturii au trezit interesul cercetătorilor încă din 1853 când au fost întreprinse şi primele studii şi observaţii de rigoare ştiinţifică. Toate acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care vulcanii noroioşi de la Haşag au fost nominalizaţi în lista monumentelor naturii din Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 64/2004 şi merită efortul necesar conservării şi protejării lor.